Distanta dintre pasi


Nu ma pricep la scris recenzii (asta ar fi prima), iar cei care ma cunosc stiu ca pot sa scriu chestii comerciale doar cand sunt la birou. Astazi vreau sa va povestesc, in stilul meu too emotional, despre Distanta dintre pasi. O piesa pe care v-o recomand cu drag daca vreti sa vedeti teatru de calitate, cu actori tineri si pasionati de meseria lor si nu in ultimul rand daca vreti sa mai adunati cateva momente speciale in cutiuta cu amintiri. Va asigur ca veti trai emotii intense si veti descoperi cum drama si misterul pot fi impletite cu umorul de buna calitate. 13532805_10154262540372731_1964861598903621691_nIn zilele in care vreau sa fug de job, ganduri, oameni, caut o alternativa pentru lumea reala si evadez. Si ma trezesc deseori in lumi minunate, cu personaje frumoase si povesti care, dupa ce revin cu picioarele pe pamant, ma fac sa realizez ca asta nu e tot, ca fiecare pas pe care il fac ma duce catre cea mai buna varianta a mea, ca viata mi-a pregatit mai mult decat imi imaginez eu.

Martea trecuta am ales sa evadez in lumea lui Christophe. Am pasit zambind in Muzeul Taranului Roman, gandindu-ma la subiectul piesei de teatru. Am fost surprinsa si asta e mare lucru, pentru ca in general cand ma uit la filme sau merg la teatru scenariile mi se par previzibile si nu gasesc acel element surpriza care sa ma faca sa spun wow.

Am zarit un scaun de lemn verde (I love green 🙂 ), pictat cu flori si am stiut atunci ca acela va fi locul de pe care aveam sa descopar una dintre cele mai bune piese de teatru pe care le-am vazut pana acum. Si da, mi-a rascolit sufletul, a desprins bucati din el insa a reusit cumva ca la final sa-mi aseze fiecare bucatica la locul ei, la fel ca un puzzle.

“Sunt Christophe si am o cafenea pe pod. Aici cunosc oameni.” 

13606669_10154256496829194_7529980493283743523_n

foto: Iuliana Olteanu

Sur le pont cafe sau Cafeneaua Sufletelor, asa cum ii spun eu, gazduieste 3 personaje care „se lupta” cu viata, desi o iubesc, se lupta cu proprii demoni si in acelasi timp imbratiseaza cu entuziasm fiecare clipa “traita”.

Christophe (proprietar de cafenea), Geraldine (profesoara de dans) si Christine (o tanara vizionara) au, la fel ca si noi, dorinte neimplinite, iubiri care se pierd si regrete de tot felul. Veti vedea scene cu un umor iesit din comun, dar si momente pline de emotie. 

13606513_10154259069849194_5826412924819807320_n

foto: Iuliana Olteanu

Gandul cu care am parasit sala a fost ca in timp ce unii renunta sa mai traiasca, altii si-ar mai dori macar un minut cu cineva drag, o sansa de a-i mai spune cateva cuvinte.

Pe drum spre casa imi spuneam: oare daca nu am fi zi de zi atat de incruntati si preocupati cum sa traim, in loc sa o facem cu adevarat, daca am zambi mai des si am fi deschisi, cati ne-ar raspunde cu un zambet: in metrou, pe strada? Cati oameni am cunoaste si am lasa sa ne cunoasca?

Distanta dintre pasi atinge mult mai multe aspecte ale vietii decat am reusit eu sa descriu aici de aceea, daca sunteti din Bucuresti, nu trebuie sa ratati aceasta piesa. Nu stiu exact cand se va mai juca insa o sa anunt cu siguranta aici sau pe facebook.

Geraldine: Serios? Asta e visul tau: o cafenea fara clienti?
Christophe: De ce toate visurile noastre trebuie sa aiba legatura cu ceilalti? 10850193_10153059815129194_5290806556976504148_n

foto: Iuliana Olteanu

Pe Geo Visan, impreuna cu trupa sa de teatru Ingenuo, ii gasiti aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s